Dupa automatul “hello world…” trebuie pus piciorul in prag.
Un prieten de-al meu (la multi ani Sica!) considera un joc de Sudoku la prima ora a diminetii o “gimnastica intelectuala”. Eu m-am hotarat sa tastez macar trei paragrafe in fiecare zi de lucru, si asta in detrimentul travianului sau al hattrick-ului.
Astazi discut despre delasarea incurajata de vara!
Deja copii sunt in vacanta si au plecat la bunici, brusc sarcinile zilnice s-au redus substantial iar nepretuita “trezire la 8 ca intarzie copilul la scoala” e demult uitata.
Nu numai ca nu ma mai trezesc la timp, ma culc foarte tarziu, mananc pe apucate si numai junk-uri, nu uit insa de bere si seminte, si pierd din ce in ce mai mult din respectul meu de sine.
Pacat de zilele frumoase care se irosesc intr-o pseudomunca, efort de vointa inutil care vrea sa justifice sumarul obol material, facand trecerea la concediul abandonant.
Sunt deja trei aliniate, uffffffff…. ce cald
0 Răspunsuri to “pas 1”